Feeds:
Posts
Comments

Archive for November, 2010

Planeta PAMANT intre miracol si agonie

Tinem in mainile noastre propria viata si viitorul planetei.

http://www.youtube.com/v/LwGvfdtI2c0?version=3
http://www.youtube.com/v/WtNsXjk2YUM?version=3

Read Full Post »

Oameni ingeri

Oamenii ingeri sunt persoane cu o identitate proprie, sunt suflete atat de frumoase incat simti energia lor atingandu-ti tampla incordata de griji…
Oamenii ingeri sunt oameni vii, oameni incarcati cu lumina si de cele mai multe ori ei nu stiu acest lucru. Ei stiu doar sa te sune intr-un moment in care simti ca aluneci sa-ti spuna “Buna” sau “La multi ani!”, stiu sa zambeasca si sa incurajeze pe altii desi sufletul lor e trist, stiu sa cante, stiu sa priveasca luna si sa numere stelele, stiu sa savureze o simpla cana cu ceai si sa se bucure de lumina plapanda a unei lumanari.

Read Full Post »

intelesuri ne-ntelese…

Timp pierdut prin foi ingalbenite si umbre de povesti ce nu s-au spus…
Ma doare ignoranta si nesabuirea
De a pleca acum desi de mult m-am dus
Sa zbor ca intr-un dans de flutur
Prin vise ce inca nu au inceput.
Ma tot intreb ce poarta sa deschid
privesc in gol si-n spatiul ce-l inchid
In singura clipire dintre mine si tine
Si tac. Vorbele se ingramadesc mute
Sa spuna ceea ce inca nu am spus
Albastrul din cer se apleaca prin frunze
Le ridica incet ca un gand
Clipele se opresc si gonesc fara tihna
Inventeaza poteci printre noi
Pasesc si alunec…Ma ridic si observ
Cum frunze albastre pictate de toamna
Fosnesc sub talpa desculta de dor
E doar un gand pe-o secunda de vis
De aceea nu ma treziti!!!!

Read Full Post »

Adrian Paunescu

Iertările

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Un mare poet a parasit scena vietii… Aplauze de toamna pentru finalul piesei. Ne raman minunatele poeme…

Read Full Post »